Cununii și botezuri la Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Față”, Cluj-Napoca.

Un cuplu stabilit în Statele Unite ne-a spus de ce a ales-o. Mirele, Alex, era copil în decembrie 1989, pe strada Eroilor, cu bunica lui, când au început împușcăturile. S-au refugiat în biserică, iar preoții i-au ținut acolo până s-au liniștit lucrurile. I-a rămas în suflet. Peste treizeci de ani s-a întors să se cunune exact acolo.

Parohul e motivul principal pentru care oamenii aleg biserica. Merită și numai pentru el.

E deschis și pragmatic. Explică ce face în timpul slujbei, găsește un mod amuzant de a o ține, nu e rigid. De aceea e foarte solicitat. Când întrebi foști miri pe cine recomandă, îl recomandă pe el.

Când unul dintre miri nu e român, aduce cu el pe cineva care traduce. Am fotografiat ceremonii traduse în engleză, în italiană și în spaniolă. E și singurul preot din experiența noastră care face slujbe atipice, inclusiv în aer liber — din zece cununii în aer liber pe care le fotografiem, vreo nouă sunt cu el.

Biserica are volumele barocului — înaltă, cu spațiu liber în jurul cuplului. Sus, bolțile pictate; în capăt, iconostasul aurit. Dar între ele nu se aglomerează nimic, așa că privirea nu are unde fugi de pe cei doi. Are 28 de metri înălțime, și asta se vede în orice cadru larg.

Amestecul de stiluri are o explicație. Clădirea a fost ridicată între 1775 și 1779 de călugării minoriți, cu bani donați de împărăteasa Maria Terezia, iar frescele de pe cupolă sunt din 1908. Când biserica a trecut la ritul bizantin, altarele laterale în stil rococo au plecat la biserica minorită din Aiud. Iconostasul, amvonul, sfeșnicele și scaunul arhieresc au fost executate între 1930 și 1940 de maistrul N. Keresztes din Tășnad, în stil neobaroc — volume baroce, mobilier neobaroc, rit răsăritean, toate în același loc.

Lumina e ambientală, moody, mai misterioasă decât în alte biserici. Cea mai puternică sursă e în zona altarului, și tot acolo ies și cele mai bune cadre.

Acustica e foarte interesantă. De multe ori corul cântă din pod și dă o notă spectaculoasă ceremoniei.

Ceremoniile sunt mult mai scurte decât cele ortodoxe. Botezul la fel — iar la botez se explică pas cu pas tot ce se face și semnificația fiecărui gest, inclusiv semnificația numelor.

Față de Catedrala Mitropolitană, aici nu ai senzația că e pe bani, deși au mai multe evenimente. E mai prietenos și mai pe placul oamenilor. Poate de asta a rezistat prin patru confesiuni: romano-catolică până în 1930, greco-catolică până în 1948, ortodoxă în perioada comunistă, redată greco-catolicilor în 1998.

Parcarea: în spate sunt doar două-trei locuri, pe care parohia le poate oferi mirilor și nașilor. Restul lumii caută pe stradă, în zonă ultracentrală. Spuneți invitaților să ajungă cu douăzeci de minute înainte.

Ieșirea pe Eroilor e mai îngustă și vă intersectați cu trecătorii. E o chestie trecătoare, nu un motiv de evitat.

Fotografiile de grup le facem în fața altarului și la ieșirea din biserică.

Dacă unul dintre voi e de altă confesiune, din ce știm e nevoie de o întâlnire cu preotul înainte.