Cununii și botezuri la Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca.

E ultracentrală și toată lumea o cunoaște. E un reper, ușor de găsit, spre deosebire de bisericile mai mici sau ascunse la periferie. De aceea o preferă mulți dintre cei care vin din afara orașului sau din străinătate.

Încap foarte mulți oameni. Nașii și invitații stau cam în același loc la fiecare eveniment, așa că știm dinainte de unde fotografiem.

Preoții sunt darnici și implicați, și ne lasă să ne facem treaba, cu condiția să nu fie ostentativ. Nu ni s-a interzis niciodată nimic — ne-am dus și aproape, și departe, și în încăperi diferite. În altar nu se intră, nu e permis în biserica ortodoxă.

Ne place și că mirii vin des cu duhovnicul lor, care slujește împreună cu preotul paroh.

Fiind centrală și foarte cerută, nu e la fel de personal ca în alte părți.

Cununiile durează mai puțin decât în alte biserici, pentru că sunt multe și se succed. În general aveți două-trei minute de felicitări scurte și trebuie ieșit, ca să intre următorii. La botez e la fel.

E aglomerație tot timpul, iar uneori se și întârzie. E și obiectiv turistic, deci în timpul ceremoniei sunt turiști înăuntru.

Lumina intră prin vitraliile de sus, care sunt verzi, și cade din spatele mirilor sau al părinților. E frumoasă, dar interiorul e foarte întunecat. Contrastul specific al locului e verdele acela de pe fundal cu roșul-portocaliu al lumânărilor.

Blitzul e permis și ne-ar fi mai ușor cu el, dar încercăm pe cât posibil să nu-l folosim, ca să păstrăm starea locului așa cum e. O singură excepție: intrarea mirilor. Interiorul e întunecat, iar în spate, afară, e foarte luminos — fără blitz e imposibil.

Din 2001, interiorul se îmbracă în iconografie de mozaic, o tehnică bizantină rar folosită la noi. Lucrarea durează de peste douăzeci de ani și va mai dura. Sunt schele și se văd în fotografii. Cine vrea să se cunune acolo trebuie să știe asta dinainte — e un impediment real, nu un detaliu.

Nu e o clădire veche: catedrala s-a construit între 1923 și 1933 și a fost sfințită pe 5 noiembrie 1933. E în stil neobizantin și a fost primul edificiu monumental ridicat în stil românesc după Marea Unire.

Catedrala nu are curte. De pe scări ieșiți direct în Piața Avram Iancu, plină de oameni.

Pe la mijlocul zilei soarele bate din față, așa că fotografia de grup pe scări e grea — oamenii clipesc, apar umbre sub ochi. O facem de la distanță mare, ca să încapă și grupul, și arhitectura în spate.

Cine vrea poate aștepta afară sau înăuntru. Înăuntru însă asistă și la slujbele dinaintea voastră.