Alexandra & Mike

Una dintre cele mai unice nunți din România — și probabil singura nuntă la Hotel Castelul Dracula documentată la nivelul ăsta. Alexandra și Mike au început ziua dimineața în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc, cu un alai tradițional pe străzi înzăpezite, la minus cincisprezece grade. Seara au urcat în Pasul Tihuța — la 1200 m altitudine, în Carpații Răsăriteni — pentru petrecerea la castel: o nuntă tematică Dracula făcută cu gust, cu accente gotice elegante, fără costumație. Iar câteva luni mai târziu, ne-am întors la Câmpulung pentru o ședință day-after în Muzeul Satului Bucovinean — în ie, cojoc și cu câinii lor lângă.

Bucovina iarna nu e doar un loc — e un sentiment. Munții Rarău în ceață, casele cu acoperișuri de șindrilă, o liniște care trece prin ferestre. Câmpulung Moldovenesc e un orășel cu un miez autentic, cu tradiție care se trăiește, nu se joacă. Aici a început ziua nunții lor — cu peste 100 km până la Castelul Dracula, unde aveau să ajungă spre seară pentru petrecere.

Dimineața, în casa tradițională, se pregătea totul cu grijă. Rochia, voalul, ciorapii cu flori brodate așezate pe covorul făcut la mână. Mama miresei o îmbrăca atent — o mână tânără ținută de o mână care trăise mai multe ierni decât știa mireasa însăși.

Apoi alaiul a ieșit pe străzile înghețate. Bărbații în cojoace bucovinene, bunicii cu pălării populare, femeile în ii și fote, toți pe o stradă albă, cu munții înălțându-se în spate. Era minus cincisprezece grade, iar în cadru totul curgea ca o procesiune de două sute de ani.

La biserica ortodoxă din Câmpulung Moldovenesc, lumânările au tremurat în frig, preotul a citit rugăciunile peste capete descoperite, iar coroanele aurii au primit o strălucire aparte în lumina de iarnă. O ceremonie ortodoxă tradițională, cu emoția specifică nunților bucovinene — familia strânsă aproape, corul mic în spate, aerul greu de tămâie.

Între ceremonie și drumul spre munte, un moment intim: Alexandra s-a oprit la mormântul bunicului alături de care a crescut. Câteva minute departe de invitați, fără cameră, fără regie. Una dintre clipele pe care, dacă nu ești atent, le ratezi — și pe care oamenii te angajează, de fapt, tocmai ca să nu le pierdem.

Între ceremonie și petrecere, am avut momentul cu oalele de lut pe masă — vin fiert, afumături, tradiții pe care le știi doar dacă ai crescut în Bucovina. Detalii pe care nu le vezi în altă nuntă, oricât de elegantă.

Spre seară, am urcat în Pasul Tihuța — la Hotel Castelul Dracula, una dintre cele mai neobișnuite locații de nuntă din România. Sus, la aproape 1200 m altitudine în Carpații Răsăriteni, hotelul construit în anii '70 pe baza romanului Dracula de Bram Stoker e unul dintre puținele locuri din țară unde se poate organiza o nuntă tematică Dracula la scară serioasă — fără să intri în kitsch.

Petrecerea a avut un aer aparte — ceva între eleganță și mister. Fumul sălii, luminile calde ale candelabrelor, muzica care vibra prin zidurile groase ale castelului. Castelul Dracula nu e o sală de nuntă obișnuită — e un cadru care lucrează singur pentru o nuntă gotică făcută cu gust, unde atmosfera nu trebuie construită, ci doar lăsată să se vadă.

Iar Alexandra a știut să se joace fin cu tema locului. A schimbat rochia pentru petrecere într-una care făcea un omagiu subtil atmosferei castelului — fără costumație, fără exagerare, doar un accent gotic elegant. Exact așa se face o nuntă tematică Dracula cu clasă: laşi locul să vorbească și adaugi doar un detaliu care îi răspunde.

Câteva luni mai târziu, ne-au chemat înapoi. Am urcat din nou la Câmpulung, pentru o ședință day-after în Muzeul Satului Bucovinean. Alexandra și Mike au îmbrăcat din nou ie și cojoc, iar alături de cei doi câini mari de pastoral, am petrecut o dimineață de primăvară printre casele vechi bucovinene. A fost genul de zi în care ne-am dat seama că, dincolo de orice poză, Bucovina e un loc în care ne întoarcem cu drag. Cum spune unul dintre invitații lor cu cântec: e hudă, da-i mândră.